Saturday 5 November 2016

O bază de siguranță

Întrebarea la care căutam răspuns: Ne descurcăm în lumea asta mare singuri sau mai avem nevoie și de partener, părinți, prieteni atunci când ne hotărâm să fim mame, înainte, în timp și după ce a apărut bebelușul?

Iacătă și răspunsul de l-am găsit și-mi place.

Conceptul bazei de siguranță
Dovezile acumulate până acum indică faptul că ființele umane sunt în cel mai înalt grad fericite și capabile să-și dezvolte în modul cel mai avantajos talentele atunci când știu că au în spate una sau mai multe persoane de încredere gata să le vină în ajutor atunci când s-ar întâmpla să întâmpine dificultăți. Se poate considera că persoana de încredere, cunoscută, de asemenea, și sub denumirea de figură de atașament este cea care furnizează persoanei însoțite o bază de siguranță.

Necesitatea unei figuri de atașament, a bazei de siguranță, nu este, în nici un caz, o necesitate exclusivă a copiilor, deși, datorită importanței ei vitale în timpul primilor ani de viață, aceasta a fost perioada în care s-a evidențiat și a fost cel mai mult studiată. Existe motive serioase pentru a crede, totuși, că această necesitate este prezentă și în cazul adolescenților și adulților. În cazul celor din urmă, totuși, este o necesitate adesea mai puțin evidentă și, probabil, diferă în funcție de sex și de diversele etape de viață. Din aceste motive, precum și din motive izvorând din valorile culturii occidentale, există tendința ca nevoile adulților de bază de siguranță să fie ignorată sau chiar denigrată.

În contextul care se conturează al funcționării personalității, există două seturi de influențe. Prima se referă la prezența sau absența, totală sau parțială, a unei persoane de încredere având disponibilitatea și capacitatea de a furniza tipul de bază de siguranță necesar în fiecare din etapele de viață. Acestea reprezintă influențele exterioare sau de mediu.
Al doilea set se referă în primul rând la capacitatea sau incapacitatea relativă a unui individ de a percepe o persoană care este atât  disponibilă, cât și de încredere, pentru a putea furniza o bază de siguranță și, în al doilea rând, odată recunoscute aceste calități, la capacitatea individului de a colabora cu această persoană astfel încât să poată fi creată și menținută o relație reciproc avantajoasă. Acestea reprezintă influențele interne sau organice.

De-a lungul vieții, cele două seturi de influențe interacționează în moduri complexe și circulare.Într-o direcție, tipurile de experiențe pe care le are o persoană, în special în perioada copilăriei, afectează substanțial atât așteptările pe care acesata le are, sau nu, ulterior, de a găsi o bază personală de siguranță, cât și gradul de competență în a iniția și menține relații reciproc avantajoase atunci când se ivește o astfel de oportunitate. În direcția opusă, tipul de așteptări pe care le are o persoană și gradul de competență adus de acesta au un rol major în determinarea tipului de persoane cu care se va asocia și a modului în care acestea o vor trata. Datorită acestor interacțiuni, primul tipar stabilit este cel care s-a menținut și în continuare. Acesta este motivul principal pentru care tiparul relațiilor de familie pe care o persoană le trăiește în copilărie are o atât de mare importanță în dezvoltarea personalilății acesteia.

Privită din această perspectivă, funcționarea personalității sănătoase la fiecare etapă de vărstă reflectă, în primul rând, capacitatea individului de a recunoaște persoanele potrivite, disponibile și capabile de a-i furniza o bază de siguranță și, în al doilea rând, capacitatea sa de a colabora cu aceste persoane în cadrul unor relații reciproc avantajoase. Prin contrast, multe forme de tulburări în funcționarea personalității reflectă capacitatea deficitară a individului de a recunoaște persoanele potrivite și disponibile și/sau capcitatea deficitară de a colabora cu aceste persoane, atunci când le identifică, în cadrul unor relații reciproc avantajoase. Astfel de insuficiențe pot apărea în diverse grade și pot lua diverse forme: ele pot include agățarea anxioasă, cereri excesive sau excesiv de intense în raport cu vârsta și situația, detașarea și lipsa de angajament, independența sfidătoare.

Paradoxal, privită din această perspectivă, personalitatea sănătoasă nu se dovedește nici pe departe atât de independentă pe cât o sugerează stereotipurile culturale. Ingredientele esențiale sunt capacitatea persoanei de a se baza, încrezătoare, pe ceilalți atunci când diversele situații o cer și cea de a recunoaște persoanele pe care este potrivit să se bazeze. O personalitatea cu o funcționare sănătoasă este, prin urmare, capabilă să schimbe rolurile atunci când situația se schimbă. Sunt momente în care furnizează o bază de siguranță pornind de la care însoțitorii săi pot funcționa; în alte momente, se bucură de faptul că se poate baza pe unul sau altul dintre însoțitorii săi pentru  a-i furniza exact același tip de bază de siguranță, la randul său.

Capacitatea de a adopa, oricare dintre roluri, pe măsură ce circumstanțele se schimbă, este bine ilustrată de multe femei pe parcursul fazelor succesive ale vieții lor, pornind de la perioada sarcinii, trecând prin momentul nașterii, la perioada maternității. O femeie capabilă de a face față cu succes acestor schimbări este considerată perfect capabilă, în timpul sarcinii și al perioadei post-partum, atât să-ți exprime dorința de a fi susținută și ajutată, cât și să ceară susținere și ajutor, în mod direct și eficient, persoanei potrivite. Relația sa cu soțul este una apropiată, iar ea este dornică și mulțumită că se poate baza pe susținerea acestuia. La rândul său, ea este capabilă să ofere în mod spontan celorlalți, inclusiv copilului ei. Prin contrast, se constată că o femeie care trăiește dificultăți emoționale majore în timpul sarcinii și perioadei post-partum întâmpină dificultăți serioase în a se baza pe ceilalți. Ea este fie incapabilă să-și exprime dorința de a primi susținere, fie cere această susținere într-un mod agresiv, ambele cazuri reflectând lipsa de încredere în faptul că o va primi. În mod obișnuit, este nesatisfăcută atât de ceea ce poate primi, cât și de faptul că este incapabilă, ea însăși, de a oferi în mod spontan celorlați.


Pentru a asigura continuitatea potențialului de susținere care este esența unei baze de siguranță, relația dintre indivizii vizați trebuie menținută pe o durată de câțiva ani. Cu toate că, în scopul clarității expunerii, teoriile sunt adesea optim formulate în termeni ce nu țin de sfera sentimentelor, este nevoie să avem mereu în minte faptul că multe dintre cele mai intense emoții umane se nasc în timpul formării, menținerii, ruperii și refacerii relațiilor în cadrul cărora un partener furnizează celuilalt o bază de siguranță, sau în care partenerii alternează rolurile. În timp ce menținerea fără dificultăți a unei astfel de relații este traită ca o sursă de siguranță, riscul de a pierde relația dă naștere anxietății și, adesea, furiei, iar pierderea efectivă aduce dezechilibrul produs de suferință.

John Bowlby: Crearea și ruperea legăturilor afective, Editura Trei, 2016
Prelegerea a șasea: Încrederea în sine și condițiile care o înlesnesc

No comments:

Post a Comment